Cele cinci porunci ale Politurcului

1. Sa nu gândești.
2. Daca gândești, sa nu spui.
3. Daca spui, sa nu scrii.
4. Daca scrii, sa nu semnezi.

5. Daca semnezi, sa nu te miri.

Băăă Politurcul a rămas siderat (iar după ce a aflat din dex ce înseamnă siderat, a mai rămas și împietrit) când a citit poruncile acestea. 

Păi ce vină are Politurcul dacă, din păcate, are prostul obicei de a gândi? Și de a vedea cum lumea din jur doar există și atât. 

Și, dragi necititori... Politurcul are sacul plin de mirări... 

Poate le va așterne pe hârtie într-o zi... 

Viața trece, blogul rămâne

 Politurcul e deprimat. 

Și-a dat seama că viața e de căcat. Și culmea, mai și trece. 

Politurcul nu ia XanaX. Nu că n-ar vrea, da' nu-i dă la nicio farmacie. Că dacă s-ar da... nu ar mai avea de ce să scrie pe blog povești proaste despre proști ca și el. Că Politurcul se simte și este ... prost. Incult. Naiv. Și alte sinonime. 

Și-ar promova blogul cumva, da' or să caște curioșii ochii să vază cine e în spatele tastaturii. 

Vă săpun eu. În spatele tastaturii, ca și în spatele ecranului, este un ansamblu de piese care fac chestii. Ce chestii? Chestii care se fac, că puteți citi voi p-aicișa. 

În fata tastaturii contează cine stă. 

Dar, ne păstrăm anonimatul.

Și depresia. 

Politurcul s-ar sinucide, dar știe că doare. Și e prea leneș să facă asta.  

Așa că ... până data viitoare când se hotărăște să scrie... Depresie ușoară mie!